Mă tot gândesc, cât de departe,
Se poate merge cu prostia?
Unde se termină? Şi-ncepe,
Ostentativ, ipocrizia?
Şi care e hotarul mistic
între a fi demn şi-a fi nerozi?
Şi până când ne tot roti-vom
Ca mâţa-n jurul unei cozi?
Căci, până chiar şi cefe sfinte
Sunt transformate-n „market-plus” …
Or, nu ştim câtă ignoranţă ...
Manipularea ne-a adus?
Cu inimi pline de speranţe
Şi dând crezare la „părinte”,
Ne închinăm la trunchi cu cruce,
Sau la aşa-zise moaşte „sfinte”
Înduioşaţi de mult-promisul,
Tentatul vis, de mântuire,
Ne zbatem în genunchi şi coate,
La vreo sihastră mănăstire.
Şi sărutăm cu penitenţă
Icoane care nu cuvântă
Ne îmbulzim cu disperare
S-atingem câte-o raclă „sfântă"
Că într-o zi, această lume,
Ce Biblia nu o cunoaşte
De-atâta vin băut la coadă,
S-a părui cu „sfinte" moaşte
Biet „peregrin”, tu nu vezi, oare,
Că totul este calculat?
Că râd, satisfăcuţi „părinţii”
De trupul tău înfometat?
Şi cu făţarnice apeluri,
Şi cruci te binecuvântează;...
Să-ţi subţieze blânda pungă
Nici un prilej ei nu ratează.
De e prohod sau de e nuntă
Botez sau simplă pomenire
Te storc de bani şi-şi fac doldora
Înalt prea sfintele chimire.
Dacă-ndrăzneşti să mori vreodată
Şi nu mai ai un sfanţ pe card
De eşti cu darea neplătită,
Te lasă priponit, de gard.
Se-ntâmplă la vreo Bobotează,
Pe masă, bani, prea mulţi să n-ai,
Se uită popa, „câş” şi-ngăimă:
„Păi, dom’le num-atâta dai?!”
Sau, când cu multă greutate,
Îţi vezi căsuţa, terminată,
Feştanie, îţi face popa
Dar eşti apt şi bun de plată.
Sau, dacă simţi că-i pe sfârşite
Pe-acest pământ, a ta cărare,
Disloci pentru împărtăşire.
Din banii de înmormântare.
De mergi duminica la slujbă,
Sau vrei să cânţi şi tu în strană,
Toţi banii din „cutia milei”
Dispar la popă în sutană.
Ai vreun necaz?... Ai vreun examen?...
Sau vreun păcat şi te căieşti?
Plăteşti contra-valoarea popii
Altfel, iertare nu primeşti.
De nu se roagă pentru tine,
Nu-l judecă nici o instanţă …
Ca să-ţi adoarmă conştiinţa,
Îţi taie, rar, câte o chitanţă.
De Ziua Morţilor ce-i spune
Şi „Luminaţia”-n popor,
Hopa! Şi popa-ntre morminte
Rugându-se cu mare zor!
Şi pentr-o rugă spusă-n grabă
În plenul celor ce oftează
„Nevinovat” îţi ia bancnota
Şi-n buzunar şi-o furişează
De ai vreun mort în bătătură,
Vei asista l-alte „minuni”
Tu, mortu-ţi plângi cu disperare
Dar popa ia şi „iertăciuni”
Ca şi cum cel plecat, sărmanul,
I-ar fi dat popii, o dispensa
Cum să-şi mai stoarcă nişte lacrimi...
Păi, nu-i aceasta o ofensă?!
Şi asistenţa apoi, conchide,
Cu cerebelul consternat:
„ce iertăciuni luat-a popa
De toată lumea-a leşinat!” ...
Aşa, părinte, acesta-i rolul:
Când vezi că suferinţa-i mare,
Mai „bagi” o „strâmb”-actoricească
Peste atâta disperare!!!
Şi nu puţini au fost - ştii bine -
Informatori şi securişti;
Dac-au ajuns ca să sfinţească
Adidaşii, la fotbalişti?!!! ...
Acesta trebuie să fie
Model de ghid şi spiritual?
Ştiu eu că mâna ce-o sărut nu-i
A vreunui homosexual?! ...
Sau, tot aceeaşi mână care.
Cu plecăciune o venerez,
Nu a atins, fără ruşine
Odrasla ta, cu gând pervers?!
Mai sunt şi din aceia care
Nu îşi pun stavilă la gură
Căci beau cu sete, pân’ şi vinul
Din sfânta cuminecătură.
Cică, sunt drepţi... se roagă-ntruna,...
Şi ajunează... şi postesc;
Dar se îneacă în chiolhanuri,
înşeală, mint şi preacurvesc!
Politică dezbat, la slujbe,
De cele sfinte-i doare-n cot!
Biserica e transformată
În circumscripţie de vot
Şi i-am ierta c-aşa-i Porunca
De multe sau, poate, de toate,
Pentr-un păcat însă, n-au scuză
Fiindcă e păcat de moarte!
Iisus, Mântuitorul nostru,
Ne-a spus să ne iubim, ca fraţii,
Celor sărmani să le fim sprijin;
Să ne iertam unii pe alţii.
Însă „păstorii” noştri ce fac?...
Nu de acuma, ci de mult
Stârnesc zâzanie într-una
Ne întărâtă şi ne-asmut!
Ba că acela c catolic.
Ba, celălalt e iehovist;
Unu-i penticostal sau, altul
E sâmbătar sau adventist ...
De parcă n-am fi toţi de-o seamă.
Ne pun să ne luăm „în clanţă” ...
Ei nu ştiu ce-i îngăduinţa
Sau spiritul de toleranţă.
Şi au rămas multe, nezise ...
Dar eu aicea mă opresc
Căci mâine, contra-cost, fireşte,
Voi merge să mă spovedesc
Şi nu doresc - ferească Sfântul
Să zic de popă, cu păcat;
Îmi voi rosti, ascultătoare,
Canonul, de „prea-sfântul” dat.
prof. Ecaterina Raţiu,
Colegiul Economic Năsăud
Se poate merge cu prostia?
Unde se termină? Şi-ncepe,
Ostentativ, ipocrizia?
Şi care e hotarul mistic
între a fi demn şi-a fi nerozi?
Şi până când ne tot roti-vom
Ca mâţa-n jurul unei cozi?
Căci, până chiar şi cefe sfinte
Sunt transformate-n „market-plus” …
Or, nu ştim câtă ignoranţă ...
Manipularea ne-a adus?
Cu inimi pline de speranţe
Şi dând crezare la „părinte”,
Ne închinăm la trunchi cu cruce,
Sau la aşa-zise moaşte „sfinte”
Înduioşaţi de mult-promisul,
Tentatul vis, de mântuire,
Ne zbatem în genunchi şi coate,
La vreo sihastră mănăstire.
Şi sărutăm cu penitenţă
Icoane care nu cuvântă
Ne îmbulzim cu disperare
S-atingem câte-o raclă „sfântă"
Că într-o zi, această lume,
Ce Biblia nu o cunoaşte
De-atâta vin băut la coadă,
S-a părui cu „sfinte" moaşte
Biet „peregrin”, tu nu vezi, oare,
Că totul este calculat?
Că râd, satisfăcuţi „părinţii”
De trupul tău înfometat?
Şi cu făţarnice apeluri,
Şi cruci te binecuvântează;...
Să-ţi subţieze blânda pungă
Nici un prilej ei nu ratează.
De e prohod sau de e nuntă
Botez sau simplă pomenire
Te storc de bani şi-şi fac doldora
Înalt prea sfintele chimire.
Dacă-ndrăzneşti să mori vreodată
Şi nu mai ai un sfanţ pe card
De eşti cu darea neplătită,
Te lasă priponit, de gard.
Se-ntâmplă la vreo Bobotează,
Pe masă, bani, prea mulţi să n-ai,
Se uită popa, „câş” şi-ngăimă:
„Păi, dom’le num-atâta dai?!”
Sau, când cu multă greutate,
Îţi vezi căsuţa, terminată,
Feştanie, îţi face popa
Dar eşti apt şi bun de plată.
Sau, dacă simţi că-i pe sfârşite
Pe-acest pământ, a ta cărare,
Disloci pentru împărtăşire.
Din banii de înmormântare.
De mergi duminica la slujbă,
Sau vrei să cânţi şi tu în strană,
Toţi banii din „cutia milei”
Dispar la popă în sutană.
Ai vreun necaz?... Ai vreun examen?...
Sau vreun păcat şi te căieşti?
Plăteşti contra-valoarea popii
Altfel, iertare nu primeşti.
De nu se roagă pentru tine,
Nu-l judecă nici o instanţă …
Ca să-ţi adoarmă conştiinţa,
Îţi taie, rar, câte o chitanţă.
De Ziua Morţilor ce-i spune
Şi „Luminaţia”-n popor,
Hopa! Şi popa-ntre morminte
Rugându-se cu mare zor!
Şi pentr-o rugă spusă-n grabă
În plenul celor ce oftează
„Nevinovat” îţi ia bancnota
Şi-n buzunar şi-o furişează
De ai vreun mort în bătătură,
Vei asista l-alte „minuni”
Tu, mortu-ţi plângi cu disperare
Dar popa ia şi „iertăciuni”
Ca şi cum cel plecat, sărmanul,
I-ar fi dat popii, o dispensa
Cum să-şi mai stoarcă nişte lacrimi...
Păi, nu-i aceasta o ofensă?!
Şi asistenţa apoi, conchide,
Cu cerebelul consternat:
„ce iertăciuni luat-a popa
De toată lumea-a leşinat!” ...
Aşa, părinte, acesta-i rolul:
Când vezi că suferinţa-i mare,
Mai „bagi” o „strâmb”-actoricească
Peste atâta disperare!!!
Şi nu puţini au fost - ştii bine -
Informatori şi securişti;
Dac-au ajuns ca să sfinţească
Adidaşii, la fotbalişti?!!! ...
Acesta trebuie să fie
Model de ghid şi spiritual?
Ştiu eu că mâna ce-o sărut nu-i
A vreunui homosexual?! ...
Sau, tot aceeaşi mână care.
Cu plecăciune o venerez,
Nu a atins, fără ruşine
Odrasla ta, cu gând pervers?!
Mai sunt şi din aceia care
Nu îşi pun stavilă la gură
Căci beau cu sete, pân’ şi vinul
Din sfânta cuminecătură.
Cică, sunt drepţi... se roagă-ntruna,...
Şi ajunează... şi postesc;
Dar se îneacă în chiolhanuri,
înşeală, mint şi preacurvesc!
Politică dezbat, la slujbe,
De cele sfinte-i doare-n cot!
Biserica e transformată
În circumscripţie de vot
Şi i-am ierta c-aşa-i Porunca
De multe sau, poate, de toate,
Pentr-un păcat însă, n-au scuză
Fiindcă e păcat de moarte!
Iisus, Mântuitorul nostru,
Ne-a spus să ne iubim, ca fraţii,
Celor sărmani să le fim sprijin;
Să ne iertam unii pe alţii.
Însă „păstorii” noştri ce fac?...
Nu de acuma, ci de mult
Stârnesc zâzanie într-una
Ne întărâtă şi ne-asmut!
Ba că acela c catolic.
Ba, celălalt e iehovist;
Unu-i penticostal sau, altul
E sâmbătar sau adventist ...
De parcă n-am fi toţi de-o seamă.
Ne pun să ne luăm „în clanţă” ...
Ei nu ştiu ce-i îngăduinţa
Sau spiritul de toleranţă.
Şi au rămas multe, nezise ...
Dar eu aicea mă opresc
Căci mâine, contra-cost, fireşte,
Voi merge să mă spovedesc
Şi nu doresc - ferească Sfântul
Să zic de popă, cu păcat;
Îmi voi rosti, ascultătoare,
Canonul, de „prea-sfântul” dat.
prof. Ecaterina Raţiu,
Colegiul Economic Năsăud
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu